Lacrimile Mariei

Suntem în 29 august 1953. La Siracusa, în casa tinerilor soţi Iannuso, din strada „degli Orti”, o mică efigie din ghips care reproduce chipul Fecioarei este văzută lăcrimând…

«Acesta este un simplu tablou de gips în care este reprezentat chipul Fecioarei.
Acesta este un laborator pentru analize chimice, din anii ’50.
Aceasta este adunarea unei mulţimi pe o stradă fără nume, din provincie.
Acesta este tribunalul bisericesc din Siracusa.
Acesta este un copil căruia i s-a întâmplat o minune.
Ce uneşte chipul Fecioarei, chimia, autorităţile bisericeşti, mulţimea din Siracusa şi speranţa unei minuni?
O frază a lui Pasteur: “Puţină ştiinţă ne îndepărtează de Dumnezeu, dar multă ştiinţă ne întoarce din nou la El”.
Dar mai ales un document excepţional pe care l-am salvat de distrugerea cu timpul şi de praful arhivelor: chipul de gips al Fecioarei, care deodată începe să lăcrimeze».

«Şi iată imaginile care au fixat pe peliculă momentul minunii. Iată chipul alb şi liniştit al Fecioarei din Siracusa şi iată-le, abundente şi emoţionante, lacrimile Mariei. Această scenă, pe care o peliculă învechită de vreme, pare să o facă se întoarcă dintr-un trecut îndepărtat, prin pudoarea şi excepţionalitatea evenimentului, poate, merită o tăcută pauză de reflecţie individuală…»

«Vor înţelege oamenii limbajul misterios al acelor lacrimi? Oh! Lacrimi ale Mariei!» (Pius al XII-lea)

(Din “Mixer”, Rai, ianuarie 1993)

Expoziţie despre fericire

Dacă, trecând pe stradă, am opri pe orice trecător si l-am întreba: ” Dumneavoastră cautaţi fericirea? Răspunsul pare de la sine înteles: “Da, evident!”. Dar ce este fericirea?