“Drumurile de credinţă pentru tineri, astăzi”. (“I cammini della fede per i giovani oggi). Acest titlu îl poartă gândirile pe care Rectorul Major, don Pascual Chavez, a vrut să le ofere tuturor membrilor Familiei Saleziene, în apropierea sărbătorii închinate Sf. Ioan Bosco. Iată aici un scurt fragment.
În prima sa enciclică, Sanctitatea Sa, Benedict al XVI-lea ne amintea că “nu începem să fim creştini printr-o decizie etică sau o idee măreaţă, ci printr-o întâlnire cu un eveniment, cu o Persoană, care dă un nou orizont vieţii, şi prin acesta, o orientare decisivă” (Deus Caritas est, 1).
Creştinismul nu este, înainte de toate, un ansamblu de adevăruri la care s-a ajuns printr-o reflecţie de multe secole, nici un ansamblu de norme morale pe care membrii săi sunt obligaţi să le respecte, cât întâlnirea personală cu Domnul Isus care, aşa cum putem vedea în diferite pagini ale Noului Testament, schimbă radical viaţa şi ne face adevăraţi “creştini”, adică: “cei care sunt ai lui Cristos”.
O astfel de trăsătură esenţială a credinţei noastre apare foarte clar într-un cuvânt cheie din Sfânta Scriptură, cu care suntem prea obişnuiţi, uneori fără să reflectăm asupra semnificaţiei sale: (cuvântul) “evanghelie”. Este vorba despre un termen grecesc care înseamnă “veste frumoasă / bună”, şi pe care Marcu, primul care a scris mărturiile orale despre Isus ale comunităţii creştine, l-a folosit ca titlu: “Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (Mc 1, 1). Încă de la început, creştinii, luminaţi de Spiritul Sfânt, au înţeles că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu făcut om din iubire pentru noi, era cea mai bună veste pentru întreaga omenire. Să reflectăm pe scurt la ceea ce se întâmplă atunci când primim o veste cu adevărat bună. Această experienţă prezintă trei trăsături principale: este ceva neaşteptat – ne vine “din afară” – umple inima noastră de bucurie neobişnuită.
Procedând la fel şi în cazul Creştinismului, înţelegem perfect că nu este vorba despre o bucurie omenească, oricât de profundă ar fi ea, ci de adevărul minunat că Dumnezeu ne iubeşte şi că ne-a făcut fiii şi fiicele sale în Cristos; este cea mai bună veste pe care o putem primi: nimeni nu şi-ar fi imaginat, nimeni nu ar fi putut prevedea. (…)
A lua în serios faptul că Creştinismul este cea mai bună veste pentru omenire are drept consecinţă, dincolo de ea, grija şi urgenţa de a o comunica tuturor bărbaţilor şi femeilor din lume:… Iată de ce, pentru noi, a evangheliza, a duce Evanghelia la tineri, este datoria noastră cea mai importantă.
( Don Pascual Chàvez, I cammini della fede per i giovani oggi , www.donboscoland.it )