Cineva ne iubeşte şi se gândeşte la noi

În 24 iulie Benedict al XVI-lea a întâlnit într-o biserică din Auronzo di Cadore un grup de 400 de preoţi şi a răspuns la întrebările unora dintre ei. Iată un fragment din răspunsul care-i privea în mod deosebit pe tineri, dorinţa lor de fericire, uşurinţa cu care se demoralizează şi marea lor nevoie de semnificaţie.

«Cineva ne iubeşte şi se gândeşte la noi şi, ca atare, există o idee care mă precede, un sens care mă precede şi pe care trebuie să-l descopăr, să-l urmez şi care dă în final semnificaţie vieţii mele.
Acesta mi se pare a fi primul punct: a descoperi că într-adevăr fiinţa mea are o raţiune, cineva se gândeşte la ea, are un sens şi marea mea misiune este să descopăr acest sens, să-l trăiesc şi să ofer, astfel, un nou element armoniei cosmice gândite de Creator.
Dacă este aşa, atunci şi elementele de dificultate devin momente de maturitate, de proces şi de progres al însăşi fiinţei mele, care are sens de la zămislire până în ultima clipă de viaţă.
………… Putem şi să descoperim din nou sensul suferinţei şi al durerii; cu siguranţă există o durere pe care trebuie să o evităm şi pe care trebuie să o înlăturăm din lume: multe dureri inutile provocate de dictaturi, de sisteme greşite, de ură şi de violenţă. Dar există chiar şi în durere un sens profund şi numai dacă putem da un sens durerii şi suferinţei, viaţa noastră se poate maturiza.
Aş spune mai ales că nu este posibilă iubirea fără durere, pentru că iubirea presupune întotdeauna o renunţare la mine, o lăsare de la mine, o acceptare a celuilalt cu alteritatea sa, presupune o dăruire a mea şi, ca atare, o ieşire din mine însumi.

Toate acestea înseamnă durere, suferinţă, dar tocmai în această suferinţă a pierderii mele pentru celălalt, pentru cel iubit şi, ca atare pentru Dumnezeu, devin măreţ şi viaţa mea găseşte iubirea, iar în iubire sensul ei. … În acest sens, aş spune că este important ca tinerilor să le fie descoperit Dumnezeu, să le fie descoperită iubirea adevărată care tocmai în renunţare devine măreaţă şi, astfel, să le fie descoperită şi bunătatea interioară a suferinţei, care mă face mai liber şi mai măreţ.
Fireşte, pentru a-i ajuta pe tineri să găsească aceste elemente este întotdeauna nevoie de companie şi de cale,…… numai în companie cu ceilalţi putem descoperi şi în noile generaţii această măreaţă dimensiune a fiinţei noastre.»

Explore posts in the same categories: Uncategorized