Orice muncă se poate sfinţi
Episcopul Ioan Ploscaru, închis la Sighet în timpul persecuţiei împotriva Bisericii Greco-Catolice şi pentru o lungă perioadă aflat în izolare, povesteşte despre cum munca, chiar într-o situaţie atât de gravǎ şi nedreaptǎ, poate fi un gest plin de pozitivitate şi semnificaţie pentru o persoanǎ care trǎieşte cu credinţǎ.
« Miliţienii, care credeau că-mi fac bine, îmi dădeau uneori de lucru, fie la corvezi ori alte mici ocupăţii. În acest cadru am devenit croitor. Un miliţian mi-a adus să cos o şubă. Blana interiora era toată descusută. Era un semn de mare încredere să-mi lase un ac cu care trebuia să cos blana. Observând vechile găuri, care erau urme de la maşina de cusut, am încercat să introduc acul tot in aceleaşi urme. Lucrarea a ieşit perfectă, ca de maşină.
Miliţianul a arătat şuba la toţi colegii lui, cu mirare că a aflat un aşa priceput specialist. Începând de la acea dată, am ajuns croitor. Mi se aducea tot ce era de cusut. Norocul meu a fost că erau mai mult saci, aşa ca nu-mi compromiteam reputaţia.
Aveam în celulă foarfeci, cuţite, ace, tot materialul interzis în puşcărie. Odată s-a făcut o perchezitie şi aflându-le, au hotărât să nu mi le mai lase pentru că erau împotriva regulamentului. Cei din celule erau expuşi deprimărilor şi se sinucideau. Eu aveam „arme” să omor toată închisoarea… Deşi în preoţi aveau oarecare încredere, mi-au luat instrumentele şi odată cu ele jucăria. Nu m-am supărat deloc, chiar dacă mulţi din miliţieni credeau la început că sunt croitor de meserie.
Eu am încercat să fac toate lucrurile bine pentru că le ofeream lui Jsus. Fiecare împunsătură de ac era un act de iubire şi o rugaciune pentru întoarcerea păcătoşilor. Atunci mi-am dat seama ce important este faptul că sunt convins de ajutorul Mântuitorului care nu m-a părăsît nici o clipă. Ştiam că stau aici în închisoare pentru El şi în locul Lui şi orice muncă se poate sfinţi prin intenţia cu care o faci şi în modul executării ei. Dacă faci totul pentru Dumnezeu, simţi că trebuie să execuţi căt mai bine şi te bucuri de o mare pace sufletească ce nu ţi-o poate lua nici anchetatorul, nici suferinţa ».
(Ioan Ploscaru, Lanţuri şi teroare, pp. 253 – 254)
IanpmThu, 10 Jan 2008 17:53:39 +000092008 6, 2007 at 10:40 pm01
Orice ce ai face pentr D-zeu trebuie facut cu placere, devotamentul trebuie sa fie pe planul secund, Il gasesti in orice lucru simplu in a sta de vb cu un prieten in a coase o blana, dar mai ales atunci cand esti singur si El e singurul lucru care te poate calauzii!
Buna cartea
IanpmMon, 14 Jan 2008 22:50:58 +0000132008 6, 2007 at 10:40 pm01
Este impresionant ca don Renato, ca italian, nu numai ca citeste carti semnificative pentru istoria noastra, dar ne si da citate din ele, poate pentru a trezi celor care inca nu le-au citit dorinta de a o face. Eu am gasit in ele o mare bogatie de viata, multa lumina si bucurie. Citindu-le am simtit nu numai o mare stima si recunostinta pentru acesti oameni mari ai neamului, care si-au daruit viata pentru Cristos si biserica, dar si bucuria de a constata forta pe care o castiga spiritul uman cand este deschis Spiritului Sfant. recomand celor care nu le-au citit carti ca MEMORIILE LUI IULIU HOSSU si LANTURI SI TEROARE de Ioan Ploscaru.