„Tinerimea Nouă”

În cartea “Episcopul Ioan Suciu în faţa furtunii”, autorul, Ion Gavrilă Ogoranu, reuşeşte să prezinte personalitatea episcopului unit Ioan Suciu punând laolaltă note informative, mărturii, rapoarte şi declaraţii strânse de Securitate înainte de arestul său definitiv petrecut în 27 octombrie 1948. Acestei opere de colectare, autorul îi adaugă amintiri personale semnificative….
«Eram, începând din anul 1934, când aveam 11 ani, elev la Liceul “Radu Negru” din Făgăraş şi aveam alături de colegii mei de la sate şi din oraş, o trăistuţă destul de plină de principii şi deprinderi creştine, primite în famiglie, în şcoală şi în biserică. Era de la sine înţeles datoria noastră de a trăi ca buni creştini. Nici nu ni se părea a fi un lucru greu. (…)
Ţara ni se părea foarte bine întemeiată. Ni se părea că toţi români, chiar şi conducătorii ţării, erau ca şi noi copiii, creştini. (…) Desigur, vedeam şi păcatele din jurul nostru: minciună, răutate, beţie, destrăbălare, dar cei care păcătuiau aveau conştiinţa păcatului şi trebuiau ajutaţi să nu mai păcătuiască.
În această viaţă potolită, ne vine de la Blaj o revistă frumoasă, cu poze, revistă care ne strică liniştea şi siguranţa de până atunci. Revista se numea „Tinerimea Nouă” şi era scrisă de un preot, Ioan Suciu. Aflăm din ea că în lume există oameni care-i urăsc pe creştini, prigonindu-i şi ucigându-i, că există ţări ai caror conducători duşmănesc Numele si Învăţătura lui Hristos şi în care se dărâmă bisericile şi se omoară preoţii. Aşa se întâmpla în Rusia, în China, şi mai nou în Spania, şi în toate cazurile autorii relelor purtau numele de comunişti. Dar, în acelaşi timp, „Tinerimea Nouă” ne aducea într-una exemple de curaj, dăruire şi tărie de credinţă a unor creştini ce nu voiau să se lepede de Hristos. În special tineri. Încetul cu încetul am înţeles că pentru a ne numi creştini, e nevoie mai mult decât cuminţenia din băncuţa ta. Că e nevoie de curaj, de dăruire, de luptă, de jertfă, de eroism».
(Ion Gavrilă Ogoranu, Episcopul Ioan Suciu în faţa furtunii,
pp. 106–107)
IanpmWed, 23 Jan 2008 13:15:32 +0000222008 6, 2007 at 10:40 pm01
asa e! suntem calmi si asezati, – mult prea linistiti, crezand ca totul merge de la sine si noi n-am avea niciun rol. Si atunci intervine ceva care ne dezmeticeste, nu ne lasa sa mai fim periculos de linistiti.