Atunci când inima veghează
Încă două fragmente din Il Nemico, de Michael D. O’Brien. Protagonistul romanului, David Schafer, un evreu convertit la creştinism, pe când era tânăr a fost salvat de un polonez care a murit în locul său într-un lagăr de concentrare. După mulţi ani, în timpul unei vizite la Varşovia, David (devenit între timp părintele Elia) găseşte nişte scrisori ale acelui om… există şi un bilet adresat lui….
« Elzbieta, sora mea, iubirea mea,
David Schafer m-a învăţat multe lucruri… am învăţat că mintea mea este în stare să mă înşele. L-am cunoscut de unul singur în urmă cu foarte mult timp, dar nu mi s-a arătat niciodată într-un fel atât de evident. Am proiectat asupra lui o imagine despre ceea ce eu am perceput ca fiind idealul. Este un suflet foarte bun, dar nu este icoana pe care am creat-o înlăuntrul meu. Cât este de uşor să ne înşelăm percepţiile! Asta a fost o mare surpriză pentru mine. Mi-a arătat că înlăuntrul meu există sămânţa unui părinte. Oh, da, un părinte foarte mărunt, un sărman om care nu ştie cum să fie părinte. Dar înlăuntrul meu există o iubire sinceră care doreşte binele determinant pentru persoana iubită. Da, până la a fi pe punctul de a sacrifica totul. Şi asta este o surpriză ».
« David, fiul meu,
N-am dorit niciodată atât de mult să trăiesc ca şi acum. Cobor în întuneric în locul tău. Îţi dăruiesc viaţa mea. Port înlăuntrul meu imaginea ta ca pe o icoană. Asta este bucuria mea. Cobor pentru a adormi, dar inima mea veghează. Pawel»
(Michael D. O’Brien, Il Nemico, pp.333. 336)
VIDEOŞTIRI 
