Un izvor de speranţă pentru oameni
Pomenirea Papei Ioan Paul al II-lea, la trei ani de la deces, în cuvintele lui Benedict al XVI-lea, în timpul rugăciunii duminicale Regina Coeli: «Ioan Paul al II-lea s-a făcut apostol al Divinei Îndurări ».
«Îndurarea este, în realitate, nucleul central al mesajului evanghelic, este însuşi numele lui Dumnezeu, chipul sub care El s-a revelat în Vechiul Testament şi, pe deplin, în Isus Cristos, întruparea Iubirii creatoare şi răscumpărătoare. Această dragoste pentru îndurare luminează şi chipul Bisericii şi se arată fie prin intermediul Sacramentelor, în mod deosebit cel al Împăcării, fie prin operele de caritate, comunitare şi individuale.
Tot ceea ce Biserica spune şi împlineşte, arată îndurarea pe care Dumnezeu o nutreşte pentru om, adică pentru noi. Când Biserica trebuie să facă apel la un adevăr tăgăduit, sau un bine trădat, face acest lucru împinsă întotdeauna de iubirea plină de îndurare, pentru ca oamenii să aibă viaţă şi să o aibă din belşug (cfr Gv 10, 10). Din îndurarea divină, care linişteşte inimile, izvorăşte mai apoi pacea autentică în lume, pacea între diferite popoare, culturi şi religii.
La fel ca şi Suor Faustina Kowalska (umilă călugăriţă poloneză, născută în 1905 şi decedată în 1938, mesageră plină de zel a lui Isus Îndurătorul), Ioan Paul al II-lea a devenit, la rândul său, apostol al Divinei Îndurări. În seara de neuitat a zilei de sâmbătă, 2 aprilie 2005, atunci când a închis ochii pentru această lume, era tocmai seara de dinaintea celei de-a doua Duminici de Paşte, şi mulţi au observat singulara coincidenţă, care aduna în ea dimensiunea mariană – prima sâmbătă din lună – şi cea a Divinei Îndurări.
De fapt, lungul şi multiformul său pontificat îşi are aici nucleul central; întreaga sa misiune în slujba adevărului despre Dumnezeu şi despre om şi în slujba păcii în lume se rezumă în această veste, aşa cum el însuşi spusese la Cracovia – Lagiewniki în 2002, inaugurând marele Sanctuar al Divinei Îndurări: “În afara îndurării lui Dumnezeu nu există niciun alt izvor de speranţă pentru fiinţele umane”. Mesajul său, ca şi acela al Sfintei Faustina, ne trimite aşadar la chipul lui Cristos, suprema revelaţie a îndurării lui Dumnezeu. A contempla constant acel Chip: aceasta este moştenirea pe care el ne-a lăsat-o şi pe care noi, cu bucurie, o primim şi ne-o însuşim ».
(Benedetto XVI, Regina Coeli, 30 marzo 2008 )
VIDEOŞTIRI 
