Din iubirea Altcuiva
În primele ore ale zilei de 22 februarie 2005, la Milano, se stingea din viaţă don Luigi Giussani. Unul dintre primii săi elevi – mons. Massimo Camisasca – îşi aduce aminte de el printr-o nouă carte editată în Italia: ‘Don Giussani. La sua esperienza dell’uomo e di Dio’ [Don Giussani. Experienţa lui despre om şi despre Dumnezeu, n.tr.]. Iată câteva fraze luate din capitolul intitulat “Viaţa ca vocaţie”.
Pentru Giussani, ca şi pentru Augustin, iubirea adevărată de sine şi dăruirea coincid. “Dacă suntem ascultători, viaţa noastră devine mai măreaţă ca niciodată, adică se împlineşte. Pentru noi, a asculta, adică a urma planul Altcuiva, a face voinţa lui, este ceva raţional într-un singur caz: când suntem conştienţi că în ea se află realizarea vieţii.” De aceea, Giussani vede prietenia ca fiind culmea ascultării.
Din reflecţia asupra sfaturilor evanghelice şi a virtuţilor teologale, şi îndeosebi asupra iubirii, se naşte spontan reflecţia morală: dacă Dumnezeu ne iubeşte astfel, şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii (cfr. Prima epistolă a lui Ioan, 4, 11). Morala înseamnă tocmai această imitare a Tatălui. Pe de altă parte, însuşi Isus a spus: “Fiţi perfecţi precum Tatăl vostru ” (cfr. Matei, 5, 48), indicând, cu aceste cuvinte, nu o capacitate care i-ar fi imposibilă omului, ci o tensiune. Viaţa morală este un drum, un drum spre Tatăl.
Şi întreaga disproporţie, toate limitele umane nu sunt o obiecţie: “Sfinţenie nu înseamnă a nu greşi”, afirmă Giussani citându-l pe Sf. Ambrozie, “ci înseamna a îcerca mereu să nu cazi”. Ca un copil care, deşi neascultător faţă de mama lui, rămâne lângă ea, ataşat de ea, şi cu timpul, când devine mai conştient de această afecţiune şi de iubirea gratuită a mamei, îi pare rău să o rănească şi atunci încearcă să nu o mai facă…. dintr-o recunoştinţă, dintr-o iubire, nu pur şi simplu pentru a respecta o poruncă.
Dar dacă iubirea este Dumnezeu însuşi (cfr. Prima epistolă a lui Ioan, 4, 8), atunci “morala înseamnă a-l imita pe Dumnezeu în aceasta, înseamnă a-l urma pe Isus sau a-l imita pe Tatăl”. “Perfect ca şi Tatăl nostru”: dar cine este în stare? Ca recomandare ar fi nechibzuită, ca şi recomandare ar produce efectul invers: teama. Însă pasul paralel al sfântului Luca explică ce înseamnă: “Fiţi milostivi aşa cum este milostiv Tatăl vostru care este în ceruri”. Perfecţiunea înseamnă această mişcare în acţiune, în faţa nevoii omului”. Pentru fondatorul mişcari ‘Comunione e Liberazione’, ca şi pentru marii oameni ai Bisericii, de exemplu Augustin şi Toma, întreaga morală se reduce la iubire, nu este nimic altceva decât porunca lui Isus: “Il vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Marcu, 12, 31; Matei, 22, 39).
Legea fiinţei este una singură: să iubeşti, pentru că Iubirea este însuşi numele lui Dumnezeu.
(Massimo Camisasca, Non per un comandamento ma per l’amore di un Altro, L’Osservatore Romano, 22.02.2009)
