‘Micul sfânt’ de la Sydney
Australia, anul 1850. Goana după aur începuse deja. Mii de oameni, proveniţi din toate părţile Australiei, dar şi din Europa şi din China, umpleau pâraiele din New South Wales şi Victoria, în ostenitoarea căutare de pepite galbene. Această febră nu a fost contagioasă pentru toţi. De pe puntea unei bărci care se îndrepta spre misiunile din insulele Woodlark şi Rook, un tânăr preot italian comenta astfel recentele evenimente din Australia: “Aici, aproape de noi se găseşte mult aur şi toţi aleargă să-l ia, dar noi ne îndepărtăm de el. Nu-i ceva pentru noi. Pentru noi sunt sufletele. O, da, acestea sunt mult mai bune decât aurul. Câştigarea unuia dintre acestea este un câştig mult mai mare decât tot aurul din lume”.
Preotul italian se numea Angelo Ambrosoli şi avea să fie pentru toată viaţa misionar în Australia. La Sydney era cunoscut drept “Micul sfânt”, iar spiritualitatea lui este pusă în evidenţă de fragmentul dintr-o scrisoare trimisă părinţilor în 1852. 
“Să ţinem … cont de acest suflet al nostru, să nu-l omorâm cu păcatul, să nu-l neglijăm cât e viu, dar să-l facem să crească prin fapte bune, de răbdare şi caritate. Da, suferiţi în pace necazurile voastre, iubiţi-i din inimă pe toţi oamenii şi în mod deosebit pe aceia care vă aduc neplăceri, păstraţi-vă mereu în bună armonie cu toţi, dar mai ales casa trebuie să fie precum un sanctuar al păcii şi al înţelegerii. Dacă vom face astfel, atunci ne vom sfinţi sufletele, care se vor putea aduna toate în Cer”.
(Stefano Girala, Il piccolo santo di Sydney ai tempi della corsa all’oro, L’Osservatore Romano, 27.02.2009)
