Copii

Scria von Balthasar: „A dormi şi a se juca sunt cele două preocupări ale Cuvântului (adică: ale Cuvântului lui Dumnezeu întrupat în copil) care o fascinează pe Tereza de Lisieux, ea care, ca o adevărată mamă, se minuna mereu în faţa Copilului şi considera relaţia sa cu El ca fiind foarte naturală şi concretă”.
Devoţiunii Terezei faţă de sfânta copilărie a lui Isus îi corespunde munca sa de zi de zi pentru a rămâne „copilă”.
Într-o zi va explica acest program spiritual după cum uremază: „A rămâne copii în faţa lui Dumnezeu înseamnă a recunoaşte propriul nimic, a aştepta totul de la Bunul Dumnezeu aşa cum copilul aşteaptă totul de la tatăl său. Să nu căutăm să ne schimbăm poziţia pe măsură ce creştem… Şi să nu ne atribuim niciodată nouă înşine virtuţile pe care le practicăm … Şi să nu ne descurajăm niciodată din cauza propriilor vinovăţii, deoarece copiii cad des, însă sunt mult prea mici ca să se lovească de-adevărat”.
… Este vorba de a parcurge de bună voie şi cu bună dispoziţie „calea abandonării, precum copilul care adoarme fără teamă în braţele tatălui său”.
Să ne abandonăm fără teamă înseamnă să acceptăm că la baza tuturor lucrurilor se află conştiinţa că aparţinem, în certitidunea că avem un Tată …
Ceea ce contează este iubirea cu care ne abandonăm: însă, dacă aceasta e adevărată, totul poate fi folosit pentru a mărturisi iubirea, şi totul este infinit de important pentru acest scop.
… Cu mii de cadouri mici îi putem da înapoi lui Dumnezeu ceea ce El ne-a dăruit, şi El primeşte şi face ca ceea ce ne-a dăruit să fie mereu mai preţios, printr-un schimb continuu de iubire, care durează toată viaţa.

(Antonio Maria Sicari, Una Santa Famiglia, pp. 68-70)

Explore posts in the same categories: Uncategorized