Doamne, eu am timp!

Am ieşit, o, Doamne. Afară lumea ieşea.
Mergeau, veneau, umblau, alergau.
Alergau motocicletele. Alergau maşinile.
Alergau camioanele. Alerga drumul.
Alerga oraşul. Alergau toţi.
Alergau pentru a nu pierde timpul.
Alergau în urma timpului, pentru a câştiga timp.
La revedere, domnule, iertați-mă, nu am timp.
Voi trece din nou, nu pot aştepta, nu am timp.
Termin această scrisoare, pentru că nu am timp.
Aş fi vrut să vă ajut, dar nu am timp.
Nu pot accepta… din lipsă de timp.
Aş vrea să mă rog, dar nu am timp.
Copilul, se joacă, nu are timp îndată… mai târziu…
Şcolarul, trebuie să-şi facă temele, nu are timp îndată… mai târziu…
Studentul, are cursurile sale şi mult de lucru, nu are timp îndată… mai târziu…
Tânărul, face sport, nu are timp îndată… mai târziu…
Tatăl de familie, are copii, nu are timp îndată… mai târziu…
Bunicii, au nepoţi, nu au timp îndată… mai târziu…
Sunt bolnavi! Au tratamentele lor, nu au timp acum… mai târziu…
sunt muribunzi, nu au… Prea târziu!… nu mai au timp!
Astfel, oamenii aleargă toţi în urma timpului, o, Doamne.
Petrec pe pământ alergând, în grabă, agitaţi.
Şi nu ajung niciodată la toate, pentru că le lipseşte timp.
în ciuda oricărui efort, le lipseşte timpul,
ba mai mult, le lipseşte mult timp.
Doamne, se pare că Tu ai făcut o greşeală de calcul.
Orele sunt prea scurte! Zilele sunt prea scurte!
Vieţile sunt prea scurte! Dar Tu ştii ce faci.
Tu nu greşeşti atunci când le împarţi oamenilor timpul.
Tu îi dai fiecăruia timp să facă
ceea ce vrei tu să facă el.
Dar nu trebuie să pierdem timp,
să pierdem timp, să omorâm timpul.
Căci timpul este un cadou pe care Tu ni-l faci,
dar un cadou care nu se păstrează.
Doamne, eu am timp. Tot timpul pe care tu mi-l dai.
Anii vieţii mele. Zilele anilor mei.
Orele zilelor mele.
Sunt toate ale mele.
Treaba mea este să le umplu, cu seninătate, în linişte,
dar să le umplu pe toate, până la capăt,
ca să ţi le ofer, aşa încât din apa lor fără gust
tu să faci un vin generos,
aşa cum ai făcut cândva la Cana pentru nunta oamenilor.
Nu Îţi cer în această seară, o, Doamne, timp să faci asta
şi încă pe urmă ceea ce vreau eu,
îţi cer harul să fac conştient,
în timpul pe care tu mi-l dai,
ceea ce vrei tu să fac eu.
În aceasta constă fericirea.

(Din: Michel Quoist , Preghiere)

Explore posts in the same categories: Uncategorized