Calea mică a Crăciunului
În noaptea de Crăciun a lui 1994, Christian de Chergé, abatele mănăstirii cisterciene Notre Dame de Atlas din Tibhirine, Algeria, ţinea o predică drept comentariu la pasajul evanghelic: “Acesta este semnul pentru voi: veţi găsi un copil înfăşat în scutece, care zace într-o iesle”… Christian de Chergé, a fost ulterior ucis de fundamentaliştii islamici în 21 mai 1996, împreună cu şase confraţi de-ai săi.
«Minunea lui Dumnezeu pentru noi, minunea omului pentru Dumnezeu este acest mic copil înfăşat în scutece, care zace, legat, încredinţat, abandonat”!… „Abandonat” are şi o semnificaţie activă, aceea de a se lăsa alcătuit, condus, purtat, îndrumat; cel care abandonează propria voinţa pentru cea a altuia. Acest tip de abandon este „moartea propriei voinţe”, spunea Francisc de Sales. Este copilul care cade înapoi în braţele Tatălui (Tereza Pruncului Isus).
Pentru mine, „Isus abandonat” este acolo şi este semnul care ne este dat în noaptea noastră, în toate nopţile noastre – nu există abandon fără noapte, fără acest act de încredere care are în vedere necunoscutul –… Şi iată, în mod precis, că pe acest leagăn de nou-născut, abandonat cu totul, este proclamată Vestea cea Bună a Păcii pentru oamenii pe care Dumnezeu îi iubeşte, oamenii spre care se îndreaptă bunăvoinţa sa, cărora le vrea binele! Pace oamenilor care se abandonează iubirii lui Dumnezeu….
Dumnezeu a luat un alt chip pentru om: nu mai este Atotputernicul care se impune de sus, de departe, ci acest Dumnezeu care se abandonează, fragil, dependent, încredinţat bunăvoinţei unei mame, a unei familii şi chiar a capriciilor unui popor. În Dumnezeu, Fiul nu este decât acest lucru în mâinile Tatălui. Şi acesta este cel care vine să trăiască în mâinile noastre, pentru ca noi să putem intra în corespondenţa inimii cu Dumnezeu, prin intermediul căii celei mici a Crăciunului, cea a abandonului plin de iubire în cotidianul Celui Vesic, o cale mică pentru noi, aici, acum».
(Christian de Chergé, Copilul abandonat
Observatorul Roman 29.12.2010)
DecamFri, 31 Dec 2010 11:26:33 +00003642010 6, 2007 la 10:40 am12
De ce calea cea mica a Craciunului, care este cea mai simpla si directa, si pana la urma unica adevarata, ni se pare atat de dificila in practica? Poate pentru ca exista la origine acel defect al fiintei numit pacatul originar, asa cum ne aminteste mereu don Giussani. Si acesta poate fi invins impreuna cu Cristos.
Anul care tocmai incepe sa fie timpul in care sa invatam sa fim cu El, pentru a fi victoriosi cu El.