“Paştele este sărbătoarea în care Cristos usucă lacrimile de pe orice chip”

Publicate AprpmFri, 18 Apr 2014 16:24:56 +00001072014 6, 2007 de renatofeletti
Categorii: Uncategorized

josyfslipyj

1955. Deja de zece ani, episcopul ucrainean Josyf Slipyj era ţinut prizonier în lagărele sovietice, victim a persecuţiei staliniste împotriva Bisericii catolice. În ciuda lipsurilor şi a umilinţelor de tot felul, fidelitatea lui Iosif Spilîi faţă de Cristos şi faţă de Biserica catolică s-a dovedit a fi imposibil de dărâmat. Mărturia lui de credinţă şi de iubire i-a întărit pe mulţi tăvarăşi de prizonierat. A găsit şi modalitatea de a face să parvină în afară, în unele ocazii, mesaje pentru credincioşi. Unul dintre aceste mesaje are drept temă Paştele…

«Pâinea de Paşti să fie pentru voi un foarte limpede motiv de izbândă şi de triumf asupra morţii, asupra păcatului şi asupra tuturor relelor şi să fortifice credinţa voastră de nezdruncinat în invincibilitatea lui Cristos, triumfător asupra tuturor duşmanilor… Vremea Postului Mare, dacă este trăită aşa cum se cuvine, duce la certitudine… introduce şi pregăteşte pentru Paşte (Înviere). De aceea, încetaţi să plângeţi şi să fiţi trişti, voi, care sunteţi mâhniţi şi obidiţi, îndreptaţi-vă umerii încovoiaţi, luminaţi-vă chipurile întunecate, fiţi plini de bucurie şi fericiţi, căci Paştele este sărbătoarea în care Cristos usucă lacrimile de pe orice chip»

(Giovanni Choma, Josyf Slipyj p. 123)

Anunțuri

Ultima rugăciune a unui misionar

Publicate AugamFri, 30 Aug 2013 10:36:40 +00002412013 6, 2007 de renatofeletti
Categorii: Uncategorized

LuigiBolla

În 6 februarie a murit Lima, în Peru, părintele Luigi Bolla Sartori, misionar salezian italian, care, incepând din 1971, şi-a desfăşurat întreaga sa operă misionară în comunităţile Achuar, angajându-se nu numai în evanghelizarea indigenilor, ci şi în conservarea patrimoniului lor antropologic şi cultural.
S-a născut la 11 august 1932, la Schio. La Bogota’, în Columbia, a fost hirotonit preot la 28 octombrie 1959. Mai bine de 50 de ani a fost misionar preintre indios. Părintele Bolla, sau cum este cunoscut de comunităţile Achuar, „Yankuam Jintia”, care înseamnă „Steaua Venus şi parcurs”, a reuşit şi să traducă Noul Testament în limba Achuar, ca să facă mai uşoară întâlnirea indigenilor cu cuvântul Domnului. În primele zile din ianuarie, părintele Luigi predica un curs de exerciţii spirituale. În 6 ianuarie 2013, ultima zi înainte de a avea boala care l-a dus în scurt timp la moarte, a lăsat scris:

„Rămâi cu mine, Doamne , am nevoie de tine. Uneori mă tem că-mi ceri prea mult, dar gândesc că şi în acest caz, Tu nu m-ai lăsa singur şi mi-ai susţine fragilitatea. Îmi rămâne puţin timp pentru viaţă în această lume, dar ştiu că, de cealaltă parte a tunelului, voi vedea Chipul Tău minunat care-mi zâmbeşte, şi, poate, Ţi-am cerut asta întotdeauna, voi vedea zâmbetul Tău încă înainte de tunel.
Domnul meu , împreună cu mama Ta, îmi umpli în întregime speranța, în credință, rămânând în sărmana și mica mea iubire pentru Tine, pentru Mama Ta și pentru toți frații mei.
Mă tem de tăcerea ta atât de îndelungată, Doamne: dar nu pot pretinde să-mi vorbești ca și atunci când m-ai chemat de copil, chiar dacă cred că Tu ai putea face asta… Ajută-mă. Doamne, cred în Tine și sper în Tine, fără să Te văd și să Te aud. Dar da, cred că tu continui să rămâi înviat cu noi, cu mine. Doamne Isuse, privesc ochii tăi și te iubesc…
Isus și Maria rămâneți întotdeauna cu mine și cu noi toți.
Maestre Divin Isus, rămâi cu mine…
Fă să crească credința mea în prezența ta.
Eu cred, Domnul meu, , rămâi întotdeauna cu mine și cu toți bărbații și cu toate femeile din lume.
Rămâi întotdeauna în Biserica ta pe care Tu ai întemeiat-o.
Mulțumesc, Isuse. Tu vei aduna ultima mea respirație, împreună cu Maria, Mama Ta și a noastră, a tuturora.
Isuse, rămâi cu mine și cu noi toți, devreme ce se coboară seara.”

( Din memoriile Părintelui Luigi Bolla, strânse de confraţii din Misiunea Amazoniană San Lorenzo e Kuyuntza)

„Cheamă-mă, vorbeşte-mi, povesteşte-mi…”

Publicate IulpmTue, 31 Jul 2012 14:02:24 +00002122012 6, 2007 de renatofeletti
Categorii: Uncategorized

Ce poate spune Isus , ce-i poate recomanda sau sugera unui preot de-al său sau unui simplu credincios care doreşte cu adevărat să se roage? Gaston Courtois, în cartea sa „Învăţătorul vorbeşte inimii”, îşi imaginează că Domnul vorbeşte aşa:

Cheamă-mă în ajutor , cu blândeţe, în linişte, cu iubire.
Nu crede că eu rămân nesimţitor la duioşia dragostei. Tu mă iubeşti, cu siguranţă; dar dovedeşte-mi-o mai mult.

Povesteşte-mi cum a fost ziua ta. Cu siguranţă eu o cunosc deja, dar îmi place să te aud povestind despre ea, aşa cum mamei îi place pălăvrăgeala copilului ei la întoarcerea de la şcoală. Prezintă-mi dorinţele tale, planurile tale, neplăcerile tale, greutăţile tale. Oare nu sunt eu în stare să te ajut să le depăşeşti?

Vorbeşte-mi despre Biserica mea, despre episcopi, despre confraţi, despre misiuni, despre surori, despre vocaţii, despre bolnavi, despre păcătoşi, despre săraci, despre muncitori; da, despre clasa aceea muncitoare care are prea multe virtuţi ca să nu fie creştină, măcar în străfundul inimii…

Vorbeşte-mi despre toţi cei care suferă în spirit, în trupul lor, în inima lor, în demnitatea lor. Vorbeşte-mi despre toţi aceia care mor în momentul acesta, despre cei care sunt pe moarte şi ştiu asta şi sunt înfricoşaţi, sau sunt senini, şi despre toţi aceia care sunt pe moarte şi nu-şi dau seama.

Vorbeşte-mi despre mine, despre creşterea mea în lume şi despre aceea pe care eu o înfăptuiesc în adâncul inimilor; şi despre ceea ce realizez în cer spre mărirea Tatălui meu, a Mariei şi a tuturor sfinţilor.

Ai întrebări să-mi pui? Nu ezita. Eu sunt cheia tuturor problemelor. Nu-ţi voi da răspunsul imediat, dar dacă rugămintea ta porneşte dintr-o inimă care iubeşte, răspunsul va veni în zilele următoare, fie prin intervenţia Spiritului meu, fie prin intermediul evenimentelor.

(Gaston Courtois, Il Maestro parla al cuore, pp. 18-19 )

Privirea lui Konradin

Publicate IulpmTue, 31 Jul 2012 13:42:04 +00002122012 6, 2007 de renatofeletti
Categorii: Uncategorized

În romanul “Konradin”, Italo Alighiero Chiusano , îşi imaginează că tânărul Konradin de Suabia, de paisprezece ani, îi scrie mamei sale şi îi vorbeşte despre coroana imperială şi regală care i-a fost sustrasă, uzurpată… şi iată că din amintirile sale de copil iese la iveală cineva care l-a invitat să se uite la Isus…

Toate acestea am vrut să ţi le readuc aminte (o, mamă) îndeosebi pentru că voiam ca tu să auzi cum le-am văzut şi cum le-am suferit eu evenimentele acelea, eu, care sunt punctul central al acestei povestiri.
Aşadar, în momentul acela, ca fiu şi moştenitor de regi şi împăraţi, eram pe de-a-ntregul ruinat şi distrus. Împiedicat de vârsta mea, de voinţa marilor moşieri germani… era tronul împăratului şi al regelui Germaniei; este ridicol şi numai să te gândeşti că la Roma pontiful ar fi potut să mă încoroneze ca rege al romanilor; acum, de fapt, unchiul meu Manfredi, m-a despuiat de orice suveranitate asupra regatelor Siciliei… Eram un copil mic, mamă, în octombrie 1258, în iarna următoare şi în primăvara şi vara lui 1259, pe când aveam deja şapte ani. Dar… am înţeles până la capăt toată acea infamie şi durerea acelei uzurpări. Dacă nu am disperat, n-a fost datorită invectivelor tale la adresa lui Manfredi, nici datorită sângeroaselor ameninţări pe care le profera unchiul Ludovic împotriva lui, cât datorită a ceea ce într-o seară a ieşit din gura fără dinţi a bătrânei Marfrida, pe care bunul Dumnezeu să o binecuvânteze.
“Nu te gândi numai la tine”, mi-a spus, “copil cu inimă mare, care iubeşti prea mult mărirea ta. Gândeşte-te la ce drepturi i-au fost refuzate lui Isus, inclusive dreptul la pudoare, atunci când l-au dezbrăcat lăsându-l gol, şi la respectul cuvenit fiecăruia, atunci când l-au acoperit de scuipat şi de insulte, şi la dreptul la integritatea oricărui trup nevinovat, atunci când l-au torturat aşa cum se face cu ucigaşii, şi la recunoaşterea a ceea ce suntem, atunci când i-au dezminţit în faţă nu numai că este fiul lui Dumnezeu, dar chiar şi un om de onoare: şi în sfârşit i-au refuzat chiar dreptul la viaţă, pe care i-au furat-o, schimbând-o cu o moarte cum nu se poate mai neagră şi mai ruşinoasă. De coroane uzurpate te plângi? Eu puţin înţeleg din acestea, dar cred că tu ai dreptate. Dar, aşteptând ca Dumnezeu să-ţi vină în ajutor, aminteşte-ţi că Isus nu a avut altă coroană decât una foarte înţepătoare, făcută din spini: şi era regele lumii. Nu plânge, aşadar, Konrad, iar dacă bătrâna asta nu-ţi face scârbă, vino să-mi dai o mică sărutare”.
Am alergat spre ea cu braţele deschise şi i-am acoperit cu multe sărutări chipul acela bătrân, zbârcit şi zâmbitor.

(Italo Alighiero Chiusano, Konradin, pp. 44-45)

PAŞTE 2012

Publicate ApramMon, 09 Apr 2012 10:14:54 +0000992012 6, 2007 de renatofeletti
Categorii: Uncategorized

SFÂNTUL CRĂCIUN 2011

Publicate DecamThu, 29 Dec 2011 07:32:56 +00003622011 6, 2007 de renatofeletti
Categorii: Uncategorized

Domnul se naşte
Pe pământ e tăcere
Nu se aude nici-un zgomot,
Dar in Cer îngerii cîntă
Aduc anunţul lor celor simpli
Şi inima care aşteaptă ştie
Din Cer vine, dăruită,
Fericirea ei.
Un copil care se naşte.
Un copil în mijocul nostru
Este Cel aşteptat de veacuri
Este Emanuel

Crăciun Feficit tuturor! Don Renato

“Vreau să-l slujesc pe Dumnezeu ca un om obişnuit”

Publicate MarpmMon, 14 Mar 2011 14:22:29 +0000722011 6, 2007 de renatofeletti
Categorii: Uncategorized

Acesta este testamentul spiritual al lui Shahbaz Bhatti, ministrul catolic pentru minorităţi din Pakistan, asasinat pe 2 martie la Islamabad, de oameni înarmaţi. Bhatti o apărase cu curaj pe Asia Bibi, femeia creştină condamnată la moarte pentru blasfemie, pe baza unor acuzaţii false.

«Numele meu este Shahbaz Bhatti M-am născut într-o familie catolică. Tatăl meu, învăţător pensionat, şi mama mea, casnică, m-au educat potrivit valorilor creştine şi învăţăturilor Bibliei… Încă de copil, obişnuiam să merg la biserică şi să găsesc o profundă inspiraţie în învăţăturile, sacrificiul şi răstignirea lui Isus. Iubirea lui Isus m-a determinat să-mi ofer serviciile Bisericii. Condiţiile înfricoşătoare în care trăiau creştinii din Pakistan m-au răscolit. Îmi amintesc o vineri de Paşti, pe când aveam doar treisprezece ani: am ascultat o predică despre sacrificiul lui Isus pentru răscumpărarea noastră şi pentru mântuirea lumii. Şi m-am gândit să corespund acelei iubiri a lui dăruind iubire surorilor şi fraţilor noştri, punându-mă în slujba creştinilor, îndeosebi a celor săraci, nevoiaşi şi persecutaţi, care trăiesc în această ţară islamică… Mi s-a cerut să renunţ la bătălia mea, dar eu am refuzat întotdeauna, chiar cu riscul vieţii mele însăşi. Răspunsul meu a fost întotdeauna acelaşi: “Nu, eu vreau să-l slujesc pe Isus ca un om obişnuit”. Acest devotament mă face fericit. Nu vreau popularitate, nu vreau poziţii de putere. Vreau numai un loc la picioarele lui Isus. Vreau ca viaţa mea, caracterul meu, acţiunile mele să vorbească pentru mine şi să spună că-l urmez pe Isus Cristos… Atunci, m-aş considera privilegiat… dacă Isus va vrea să accepte sacrificiul vieţii mele. Vreau să trăiesc pentru Cristos şi pentru El vreau să mor. …
De multe ori extremiştii au încercat să mă ucidă şi să mă ia prizonier; m-au ameninţat, persecutat şi mi-au terorizat familia. Cu câţiva ani în urmă, extremiştii le-au cerut chiar şi părinţilor mei, mamei şi tatălui meu, să mă oprească de la a-mi continua misiunea de ajutorare a creştinilor şi a celor nevoiaşi, altfel m-ar fi pierdut. Dar tatăl meu m-a încurajat întotdeauna. Eu spun că atâta vreme cât voi fi în viaţă, până la ultima respiraţie, voi continua să-l slujesc pe Isus şi pe această sărmană omenire suferindă, creştini, nevoiaşi, săraci. … Atunci când reflectez asupra faptului că Isus Cristos a sacrificat totul, că Dumnezeu l-a trimis pe însuşi Fiul Său pentru răscumpărarea şi mântuirea noastră, mă întreb cum pot eu să merg pe drumul Calvarului. Domnul nostrum a spus: “Vino cu mine, ia-ţi crucea şi urmează-mă”. Pasajele din Biblie care îmi plac cel mai mult spun: “Mi-a fost foame şi mi-aţi dat să mănânc, mi-a fost sete şi mi-aţi dat să beau; eram străin şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat, întemniţat şi m-aţi căutat”. Astfel, atunci când văd oameni săraci şi nevoiaşi, mă gândesc că sub înfăţişările lor se află Isus care-mi vine în întâmpinare».

(Sub îngrijirea Mariei Antonietta Calabrò, Il testamento spirituale di Shahbaz Bhatti, Corriere della sera, 03.03.2011 p. 17)